Vladimir Ilici
Lenin
(Ulianov)
(10 [22] aprilie 1870,
Simbirsk, azi Ulianovsk - 21 ianuarie
1924, Gorki), revoluţionar şi teoretician marxist, creator al
marxismului epocii
imperialismului şi al revoluţiilor proletare, fondator al Partidului bolşevic, lider al
Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie 1917.
Lenin s-a născut la 10 (22) aprilie 1870, la Simbirsk (astăzi Ulianovsk).
Tatăl său, Ilia Nikolaevici Ulianov, a fost inspector,
apoi director al şcolilor primare din gubernia Simbirsk. Fratele mai mare
al lui Lenin - Alexandr Ulianov - student la Universitatea din Kazan, a fost executat în mai 1887 pentru participare la pregătirea
atentatului împotriva ţarului Alexandru al III-lea.
În 1887 Lenin a absolvit liceul şi s-a înscris în septembrie la Facultatea de drept
a Universităţii din Kazan. Pentru participare activă
la mişcarea revoluţionară a studenţilor este însă după scurt timp arestat, eliminat din universitate şi trimis în satul Kokuşkino
din gubernia Kazan, unde i se fixează domiciliu forţat.
|
|
Vladimir Ilici Lenin, 1921
|
|
|
|
|
|
|
|
În
toamna anului 1888 i se permite să se
înapoieze în Kazan. Aici studiază operele
lui
Karl Marx
şi
Friedrich Engels
şi intră într-un cerc marxist. Din
toamna anului 1889, Lenin locuieşte la
Samara, unde se pregăteşte să dea
examenele, ca extern, la Facultatea de Drept
şi le trece în mod strălucit în 1891
la Universitatea din Petersburg. Organizează
primul cerc marxist din Samara.
În august 1893 se
mută la Petersburg şi devine
conducătorul recunoscut al marxiştilor
din Petersburg. În 1894 scrie lucrarea
Ce sînt «prietenii poporului» şi cum luptă ei împotriva social-democraţilor?
în care critică subiectivismul sociologic
şi politic al narodnicilor, enunţă
pentru prima oară ideea alianţei
revoluţionare dintre muncitori şi
ţărani ca principal mijloc de
răsturnare a ţarismului, a
moşierilor şi a burgheziei şi
arată că pentru atingerea acestui
obiectiv este necesar un partid proletar. În 1895
Lenin participă la unirea cercurilor
muncitoreşti marxiste din Petersburg şi
crearea Uniunii de luptă pentru eliberarea clasei
muncitoare.
În decembrie 1895
Lenin este arestat şi întemniţat pentru
15 luni, iar în 1897 deportat pe termen de trei
ani în Siberia răsăriteană, în satul
Şuşenskoe, districtul Minusinsk,
gubernia Enisei. Aici termină lucrarea
Dezvoltarea capitalismului în Rusia,
începută în închisoare. Cartea va fi
publicată în aprilie 1899. Între 1-3
(13-15) martie 1898 are loc la Minsk Congresul de
fondare al Partidului Muncitoresc Social Democrat
din Rusia (P.M.S.D.R.), la care Lenin nu poate
participa, fiind deportat în Siberia. În iulie
1898 se căsătoreşte cu Nadejda
Konstantinovna Krupskaia.
În ianuarie 1900, Lenin se înapoiază din
deportare, iar în martie se stabileşte în
Pskov. În iulie pleacă în străinătate
şi se stabileşte la München în
septembrie. În decembrie întemeiază
Iskra, ziar politic al marxiştilor
revoluţionari ruşi. Nadejda Krupskaia i
se alătură în străinătate
după terminarea exilului în Ufa. În mai 1901
apare în
Iskra articolul său
Cu ce să începem?,
în care schiţează un plan concret de
construire a partidului marxist, plan pe care îl
dezvoltă apoi în
Ce-i de făcut?. Lenin considera
că realizarea unui partid politic al clasei
muncitoare trebuie începută cu organizarea
unui ziar politic pe întreaga Rusie, ziar care să
susţină concepţiile
social-democraţiei revoluţionare. Un
asemenea ziar urma să fie şi un mijloc
de unire organizatorică într-un singur
partid a organizaţiilor locale. În decembrie
foloseşte pseudonimul „Lenin“ pentru
prima oară.
|
|
|
În
martie 1902 apare cartea
Ce-i de făcut?, în care critică
„economismul“ şi oportunismul şi
enunţă o serie de principii ideologice
şi organizatorice ale partidului marxist.
Subliniază importanţa teoriei socialiste
şi argumentează o teză
fundamentală a marxismului, şi anume
că partidul marxist este unirea
mişcării muncitoreşti cu socialismul.
|
|
"Fără
teorie revoluţionară nu poate să existe
nici mişcare revoluţionară." |
|
|
|
În
aprilie 1903, Lenin se mută la Geneva,
după o şedere de aproape un an în
Londra. Între 17 (30) iulie şi 10 (23)
august 1903, participă la lucrările
Congresului al II-lea al P.M.S.D.R.,
desfăşurate la Bruxelles şi Londra.
În partid apar două fracţiuni:
bolşevici („majoritari“) şi
menşevici („minoritari“); Lenin este
liderul bolşevicilor, punînd astfel bazele
unui partid marxist revoluţionar.
În mai 1904 apare cartea
Un pas înainte, doi paşi înapoi
în care critică oportunismul menşevic
în problemele organizatorice, demonstrează
rolul partidului de avangardă a
proletariatului şi susţine organizarea
partidului pe baza centralismului democratic
şi a disciplinei proletare unice, obligatorie
pentru toţi membrii săi, atît pentru
activiştii cu munci de conducere, cît
şi pentru membrii de rînd.
În ajunul revoluţiei din 1905 întemeiază
ziarul bolşevic
Vpered. În iulie 1905 apare lucrarea sa Două tactici ale social-democraţiei în revoluţia democratică
în care critică tactica menşevicilor
şi a oportunismului internaţional,
demonstrează posibilitatea transformării
revoluţiei burgheze în
revoluţie
socialistă şi necesitatea hegemoniei
proletariatului în revoluţia burgheză.
La începutul lunii noiembrie Lenin se întoarce
din emigraţie la Petersburg, după ce
guvernul, ca urmare a revoluţiei,
amnistiază exilaţii şi prizonierii
politici. Aici desfăşoară o
muncă intensă: conduce activitatea
Comitetului Central al P.M.S.D.R. şi ziarul
bolşevic legal
Novaia jizn, unde publică regulat
articole în sprijinul organizaţiilor de
partid în munca lor de zi cu zi. Participă
la şedinţele Comitetului de partid din
Petersburg, ia cuvîntul la adunările,
conferinţele şi consfătuirile de
partid din Petersburg şi Moscova, se
întîlneşte şi discută cu membrii
de partid care veneau din toată Rusia.
În 1907, după înfrîngerea revoluţiei,
Lenin este nevoit să plece din nou în străinătate.
Între 30 aprilie şi 19 mai (13 mai şi 1
iunie) are loc la Londra Congresul al V-lea al
P.M.S.D.R., iar în august participă la
Congresul Internaţionalei Socialiste în
Stuttgart.
În ianuarie 1908 soseşte la Geneva, iar în
februarie începe să lucreze la o carte de
critică a filozofiei idealiste contemporane.
Îl vizitează pe Gorki pe Insula Capri.
Între mai şi octombrie elaborează
Materialism şi
empiriocriticism
(la Geneva şi Londra). În noiembrie 1909 se
mută la Paris şi ia contact cu
mişcarea muncitorească franceză.
Este publicată cartea
Materialism şi
empiriocriticism
- principala sa operă filozofică - în
care apără şi dezvoltă
materialismul dialectic
şi
materialismul istoric
şi sintetizează din punct de vedere
filozofic datele ştiinţelor naturii.
În august 1910 participă la Conferinţa
celei de-a doua Internaţionale la Copenhaga,
iar în vara anului 1911 susţine cursuri la
şcoala de lîngă Paris.
În ianuarie
1912 are loc Conferinţa de la Praga, unde se
pun bazele unui partid independent al
bolşevicilor. La 22 aprilie (5 mai) apare primul număr al
ziarului
Pravda, publicat în Petersburg. Pentru a
fi mai aproape de Rusia, Lenin se mută de la
Paris la Cracovia. |
|
|
În martie 1913 publică
Destinele istorice ale învăţăturii lui Karl Marx
şi
Trei izvoare şi trei părţi constitutive ale marxismului,
cu ocazia a 30 de ani de la moartea lui Karl Marx.
Elaborează programul marxist
în problema naţională, program pe care
îl expune în
Note critice în problema naţională
(1913) şi
Dreptul naţiunilor la autodeterminare
(1914), iar în 1914 scrie articolul Karl
Marx (Scurtă schiţă biografică
şi expunere a marxismului).
|
|
"Învăţătura
lui Marx este atotputernică pentru că este
justă." |
|
|
|
La
izbucnirea războiului, în august 1914 Lenin
este arestat de poliţia austriacă
şi ţinut închis 11 zile. După ce
este eliberat din închisoare, se mută în
Elveţia şi ia atitudine categorică
împotriva războiului, arătînd
caracterul lui imperialist.
Între 1914-1915 lucrează la cele 10 caiete
de conspecte şi extrase (majoritatea din
Hegel) cunoscute sub numele de
Caiete filozofice.
În septembrie 1915 se întruneşte la
Zimmerwald (Elveţia) prima
conferinţă a
internaţionaliştilor împotriva războiului.
La conferinţă Lenin formează un
grup de stînga, susţinînd consecvent
atitudinea împotriva războiului imperialist.
Între ianuarie şi iulie 1916 scrie Imperialismul, stadiul cel mai înalt al
capitalismului, în care face o analiză
marxistă a imperialismului şi
dezvoltă în mod creator marxismul potrivit
cu noile condiţii istorice. În februarie
1916 se mută la Zürich. În aprilie 1916 are
loc a doua conferinţă a
internaţionaliştilor, cea de la Kienthal, care contribuie la gruparea elementelor
internaţionaliste care vor forma mai tîrziu
Internaţionala a treia, Comunistă.
|
|
|
După ce în Rusia autocraţia a fost
îndepărtată în februarie 1917, Lenin
se întoarce din emigraţie. Scrie celebrele
Teze din
aprilie, susţinînd transformarea
revoluţiei burgheze în revoluţie
socialistă. La 3 (16) aprilie soseşte la
Petrograd, unde muncitorii îi fac o primire
triumfală.
În
iunie are loc primul Congres al Sovietelor de
muncitori, soldaţi şi ţărani.
În iulie, guvernul provizoriu emite împotriva
lui Lenin un ordin de arestare. Lenin este nevoit
să plece în Finlanda. Între 26 iulie
şi 3 august (8-16 august) se
desfăşoară al VI-lea Congres al
P.M.S.D.R. (bolşevic) în Petrograd. Lenin,
urmărit de guvernul provizoriu, nu poate
să asiste la congres. În august şi
septembrie scrie cartea
Statul şi revoluţia
în care dezvoltă teoria marxistă despre
stat.
Într-o serie de articole şi de scrisori
adresate Comitetului Central şi Comitetelor
de partid din Petrograd şi Moscova, Lenin
cheamă, în septembrie 1917, la organizarea
insurecţiei armate. La 7 octombrie Lenin vine
ilegal din Finlanda la Petrograd. Pe baza
raportului său, Comitetul Central adoptă
la 10 octombrie o rezoluţie cu privire la
insurecţia armată.
|
|
"Democraţie înseamnă egalitate. Se înţelege
deci ce uriaşă însemnătate are lupta proletariatului
pentru egalitate şi lozinca egalităţii dacă aceasta este just înţeleasă în sensul
desfiinţării claselor. Dar democraţia înseamnă numai o
egalitate formală. Şi, de îndată ce a fost înfăptuită egalitatea tuturor
membrilor societăţii în ceea ce priveşte stăpînirea mijloacelor de producţie, adică egalitatea muncii,
egalitatea salariului, se va pune în mod inevitabil
în faţa omenirii problema de a păşi mai departe,
de la egalitatea formală la cea de fapt, adică la înfăptuirea principiului:
„de la fiecare după capacităţi, fiecăruia după
nevoi“." |
|
|
|
În
noaptea din 24
spre 25 octombrie, Lenin sosește la Smolnîi
şi preia conducerea directă a
revoluţiei care începuse. La 25 octombrie 25
(7 noiembrie) se deschide al II-lea Congres
general al Sovietelor din Rusia, care proclamă
trecerea întregii puteri în mîinile Sovietelor.
La 26 octombrie, la cea de-a doua
şedinţă a Congresului, Lenin
prezintă două rapoarte, în care propune
şi argumentează decretele asupra
păcii şi asupra pămîntului. Este
ales preşedinte al Consiliului Comisarilor
Poporului.
În perioada de după revoluţia din 1917,
Lenin redactează decrete, scrie apeluri
şi articole, ia cuvîntul la mitinguri
şi adunări, militează pentru
unitatea mişcării muncitoreşti
internaţionale şi subliniază
posibilitatea de realizare pe căi diferite a
revoluţiilor socialiste în funcţie de
specificul condiţiilor concrete din fiecare
ţară. În martie 1919 este formată
Internaţionala a III-a, Comunistă. În
primăvara anului 1920 scrie
«Stîngismul» - boala copilăriei comunismului.
|
|
Lenin la masa de lucru, octombrie 1918, Moscova
|
|
|
|
|
|
|
|
După terminarea războiului civil,
organizează munca de refacere a economiei
naţionale, susţine planul de
electrificare a ţării (GOELRO) şi
trecerea de la politica „comunismului de
război“ (aplicată în timpului războiului
civil şi bazată pe predarea
surplusurilor de produse agricole necesare pentru
aprovizionarea muncitorilor şi armatei) la
„noua politică economică“ N.E.P. (înlocuirea
predării produselor cu impozitul în natură,
ţăranul căpătînd astfel
posibilitatea de a-şi vinde pe
piaţă surplusul de produse agricole, creîndu-se
o cointeresare economică directă).
La 20 noiembrie 1922 Lenin ia cuvîntul la plenara
Sovietului din Moscova în problema politicii
interne şi externe. A fost ultima sa cuvîntare.
În atentatul săvîrşit de socialiştii-revoluţionari
asupra sa în august 1918, Lenin fusese grav rănit,
ceea ce i-a deteriorat mult sănătatea.
La sfîrşitul anului 1922 se îmbolnăveşte
grav, dar în timpul bolii nu şi-a
încetat activitatea.
|
|
Prima aniversare a Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie, noiembrie 1918, Moscova
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Pe 30 decembrie 1922, la primul Congres unional
al Sovietelor este proclamată Uniunea
Republicilor Sovietice Socialiste. Într-o serie
de articole - Pagini de jurnal,
Despre cooperaţie, Despre revoluţia noastră,
Mai bine mai puţin, dar mai bine -
Lenin face în 1923 bilanţul muncii depuse
în anii revoluţiei şi
schiţează planul de construire a
socialismului (industrializarea, electrificarea
întregii economii naţionale, transformarea
agriculturii pe baze socialiste, realizarea
revoluţiei culturale).
Condiţiile grele de viaţă din
timpul ţarismului, încordata sa activitate
teoretică şi practică şi
consecinţele rănii i-au subminat
forţele şi i-au scurtat viaţa. La
21 ianuarie 1924, Lenin a încetat din viaţă
la Gorki, lîngă Moscova.
Lenin a dezvoltat marxismul ca teorie a legilor
revoluţiei proletare şi ale construirii
socialismului, indisolubil legată de practica
revoluţionară. În România, unele lucrări
ale lui Lenin au fost traduse şi publicate
începînd din 1912. Pe lîngă publicarea
unor lucrări separate sau opere alese,
începînd din 1950 au fost editate
Opere în 40 de volume, iar din 1960 a
început editarea
Operelor complete (55 volume) care s-a
încheiat în 1970.
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|