Materialism dialectic, concepţie
filozofică īntemeiată de
Karl
Marx şi
Friedrich Engels; ştiinţa despre raportul dintre
materie şi conştiinţă, despre legile
cele mai generale ale schimbării şi dezvoltării
naturii, societăţii şi
gīndirii, care
este īn acelaşi timp baza filozofică a marxismului.
Materialismul dialectic reprezintă unitatea dintre
metoda
dialectică marxistă şi
materialismul filozofic marxist.
Materialismul dialectic este o concepţie ştiinţifică de ansamblu asupra
lumii şi, totodată, o metodă revoluţionară de cunoaştere şi de transformare a
realităţii. Apariţia materialismului dialectic reprezintă
o profundă revoluţie săvīrşită īn filozofie.
Tezele fundamentale ale materialismului dialectic au fost elaborate
īncepīnd de la mijlocul deceniului al cincilea al sec.
19. Apariţia materialismului dialectic a fost un fenomen determinat de cauze
social-economice şi de īntreaga dezvoltare anterioară a ştiinţei şi
filozofiei, Marx şi Engels arătīnd limitarea de
clasă a concepţiei
burgheze despre lume.
Īn timp ce şcolile filozofice care au precedat
marxismul īşi puneau ca obiectiv explicarea lumii, materialismul dialectic īşi pune ca
obiectiv transformarea revoluţionară a realităţii.
Printre premisele naturalist-ştiinţifice ale constituirii concepţiei materialist-dialectice despre lume se numără: elaborarea teoriei celulare, formularea legii conservării
şi transformării energiei şi descoperirea principiilor evoluţiei (expresia cea mai īnchegată a evoluţionismului fiind darvinismul).
Izvorul teoretic al
materialismului dialectic este filozofia clasică germană. Precursorii ei direcţi sīnt, īn primul rīnd, G.W.F. Hegel (care, īn contextul idealismului său, a elaborat totuşi, īn principiu, multilateral dialectica)
şi L. Feuerbach (care, īn contextul metafizicii sale, a dezvoltat concepţia materialistă asupra lumii). Materialismul dialectic este prima formă pe deplin consecventă a materialismului, īnglobīnd īntr-o explicaţie unitară domeniile naturii, societăţii şi gīndirii.
Elaborīnd teoria ştiinţifică materialistă pe baza principiilor fundamentale ale dialecticii,
materialismul dialectic consideră
că dezvoltarea are ca izvor contradicţiile interne ale obiectelor şi proceselor, că schimbările calitative (salturile) se realizează pe temeiul unor acumulări cantitative anterioare, prin negarea
stărilor calitative vechi de către altele noi.
Materialismul dialectic a īnnoit şi a īmbogăţit gnoseologia
(teoria cunoaşterii) prin tezele sale privind cognoscibilitatea lumii, caracterul
activ al procesului de cunoaştere, caracterul obiectiv şi concret al adevărului, dialectica relativului şi absolutului īn procesul cunoaşterii şi, mai ales, prin
dezvăluirea rolului practicii īn cunoaştere.
Materialismul dialectic arată că principiile dialecticii decurg direct din studiul
legilor lumii obiective, că dialectica obiectivă (a lucrurilor) determină dialectica subiectivă (a ideilor) care are īnsă şi legile sale specifice, autonomia
sa relativă. Deşi concordă prin conţinutul lor obiectiv cu legile naturii şi
cu cele sociale, legile gīndirii constituie doar o reflectare a celor dintīi īn
conştiinţa oamenilor, această reflectare neavīnd un caracter mecanic, nemijlocit, automat, ci unul mediat,
constructiv, creator.
Materialismul dialectic realizează,
de asemenea, unitatea dialecticii, teoriei cunoaşterii (gnoseologiei) şi
logicii. Īn virtutea acestui fapt, atīt teoria cunoaşterii, cīt şi logica adoptă viziunea dialectică asupra lumii, abordează fenomenele sub raportul dezvoltării lor istorice, interpretează corect corelaţia dintre istoric şi logic, īn sensul că logicul reflectă īn mod sintetic istoricul, de care este, īn ultimă instanţă, determinat.
Reprezentīnd generalizarea multilaterală a realizărilor tuturor ştiinţelor despre natură şi societate, reflectīnd veridic
legile fundamentale ale existenţei şi cunoaşterii, concepţia filozofică a lui Marx
īn ansamblul ei, constituie şi o metodă ştiinţifică de cunoaştere şi de transformare revoluţionară a lumii şi, prin aceasta, a omului īnsuşi.
Sprijinindu-se pe datele ştiinţelor, materialismul dialectic oferă totodată acestora un puternic şi eficace instrument teoretic şi metodologic, orientat spre noi sinteze
creatoare.
Apariţia materialismului, īmpreună cu crearea
materialismului istoric şi a economiei politice marxiste, a făcut posibilă transformarea
socialismului din utopie
īn ştiinţă.
Materialismul dialectic
este o concepţie vie, care se īmbogăţeşte continuu pe baza generalizării continue a practicii şi a datelor ştiinţei.
|