Dictionar politic

  Materialism dialectic
 
Materialism dialectic, concepţie filozofică īntemeiată de Karl Marx şi Friedrich Engels; ştiinţa despre raportul dintre materie şi conştiinţă, despre legile cele mai generale ale schimbării şi dezvoltării naturii, societăţii şi gīndirii, care este īn acelaşi timp baza filozofică a marxismului.

Materialismul dialectic reprezintă unitatea dintre metoda dialectică marxistă şi materialismul filozofic marxist.

 
 
"Filozofii n-au făcut decīt să interpreteze lumea īn diferite moduri; important este īnsă a o schimba." (Karl Marx: Teze despre Feuerbach)
 

Materialismul dialectic este o concepţie ştiinţifică de ansamblu asupra lumii şi, totodată, o metodă revoluţionară de cunoaştere şi de transformare a realităţii. Apariţia materialismului dialectic reprezintă o profundă revoluţie săvīrşită īn filozofie. 

Tezele fundamentale ale materialismului dialectic au fost elaborate īncepīnd de la mijlocul deceniului al cincilea al sec. 19. Apariţia materialismului dialectic a fost un fenomen determinat de cauze social-economice şi de īntreaga dezvoltare anterioară a ştiinţei şi filozofiei, Marx şi Engels arătīnd limitarea de clasă a concepţiei burgheze despre lume. 

Īn timp ce şcolile filozofice care au precedat marxismul īşi puneau ca obiectiv explicarea lumii, materialismul dialectic īşi pune ca obiectiv transformarea revoluţionară a realităţii.

Printre premisele naturalist-ştiinţifice ale constituirii concepţiei materialist-dialectice despre lume se numără: elaborarea teoriei celulare, formularea legii conservării şi transformării energiei şi descoperirea principiilor evoluţiei (expresia cea mai īnchegată a evoluţionismului fiind darvinismul). 

Izvorul teoretic al materialismului dialectic este filozofia clasică germană. Precursorii ei direcţi sīnt, īn primul rīnd, G.W.F. Hegel (care, īn contextul idealismului său, a elaborat totuşi, īn principiu, multilateral dialectica) şi L. Feuerbach (care, īn contextul metafizicii sale, a dezvoltat concepţia materialistă asupra lumii). Materialismul dialectic este prima formă pe deplin consecventă a materialismului, īnglobīnd īntr-o explicaţie unitară domeniile naturii, societăţii şi gīndirii.

Elaborīnd teoria ştiinţifică materialistă pe baza principiilor fundamentale ale dialecticii, materialismul dialectic consideră că dezvoltarea are ca izvor contradicţiile interne ale obiectelor şi proceselor, că schimbările calitative (salturile) se realizează pe temeiul unor acumulări cantitative anterioare, prin negarea stărilor calitative vechi de către altele noi. 

Materialismul dialectic a īnnoit şi a īmbogăţit gnoseologia (teoria cunoaşterii) prin tezele sale privind cognoscibilitatea lumii, caracterul activ al procesului de cunoaştere, caracterul obiectiv şi concret al adevărului, dialectica relativului şi absolutului īn procesul cunoaşterii şi, mai ales, prin dezvăluirea rolului practicii īn cunoaştere. 

Materialismul dialectic arată că principiile dialecticii decurg direct din studiul legilor lumii obiective, că dialectica obiectivă (a lucrurilor) determină dialectica subiectivă (a ideilor) care are īnsă şi legile sale specifice, autonomia sa relativă. Deşi concordă prin conţinutul lor obiectiv cu legile naturii şi cu cele sociale, legile gīndirii constituie doar o reflectare a celor dintīi īn conştiinţa oamenilor, această reflectare neavīnd un caracter mecanic, nemijlocit, automat, ci unul mediat, constructiv, creator.

Materialismul dialectic realizează, de asemenea, unitatea dialecticii, teoriei cunoaşterii (gnoseologiei) şi logicii. Īn virtutea acestui fapt, atīt teoria cunoaşterii, cīt şi logica adoptă viziunea dialectică asupra lumii, abordează fenomenele sub raportul dezvoltării lor istorice, interpretează corect corelaţia dintre istoric şi logic, īn sensul că logicul reflectă īn mod sintetic istoricul, de care este, īn ultimă instanţă, determinat. 

Reprezentīnd generalizarea multilaterală a realizărilor tuturor ştiinţelor despre natură şi societate, reflectīnd veridic legile fundamentale ale existenţei şi cunoaşterii, concepţia filozofică a lui Marx īn ansamblul ei, constituie şi o metodă ştiinţifică de cunoaştere şi de transformare revoluţionară a lumii şi, prin aceasta, a omului īnsuşi. Sprijinindu-se pe datele ştiinţelor, materialismul dialectic oferă totodată acestora un puternic şi eficace instrument teoretic şi metodologic, orientat spre noi sinteze creatoare.

Apariţia materialismului, īmpreună cu crearea materialismului istoric şi a economiei politice marxiste, a făcut posibilă transformarea socialismului din utopie īn ştiinţă. Materialismul dialectic este o concepţie vie, care se īmbogăţeşte continuu pe baza generalizării continue a practicii şi a datelor ştiinţei.

 

 

 
 
 
 
 
 
          MIA Sageata Secţiunea romānă Sageata Dicţionar politic Sageata M