Comuna primitivă, prima formaţiune social-economică, cuprinzînd perioada cea mai îndelungată din istoria omenirii, caracteristică pentru istoria tuturor regiunilor populate ale globului pămîntesc. 

Trăsăturile generale ale comunei primitive sînt următoarele: nivelul extrem de scăzut al dezvoltării forţelor de producţie, diviziunea naturală a muncii pe sexe şi vîrste, relaţii de producţie bazate pe comunitatea proprietăţii şi pe egalitatea în repartiţia produselor, inexistenţa claselor sociale şi a statului. 

Caracteristic comunei primitive este rolul mare pe care îl au în organizarea socială grupurile bazate pe legături de rudenie (ginta, fratria), sistemul de relaţii familiale-parentale în general; în acest tip de societate, care cunoaşte o mare varietate de forme concrete, raporturile de rudenie sînt plurifuncţionale, ele funcţionînd atît ca raporturi de producţie, cît şi ca raporturi protopolitice şi ca schemă ideologică. 

Se presupune că, în funcţie de necesitatea respectării obligaţiilor de participare la muncă, la vînătoare, la război etc. a membrilor gintei, în comuna primitive au existat unele forme elementare, schiţate, de organizare şi de conducere socială, germeni ai viitoarei organizaţii statale. Una dintre formele incipiente ale conştiinţei sociale primitive şi a religiei - alături de animism, totemism, cultul strămoşilor etc. - este şi magia, care a contribuit la apariţia artelor plastice, a picturii rupestre. Datorită caracterului comunitar al existenţei sociale, conştiinţa socială este încă nediferenţiată şi sincretică; în ea predomină mitologia, dar cu numeroase elemente raţionale. 

Dezvoltarea forţelor de producţie a determinat prima mare diviziune socială a muncii, între păstori şi agricultori. La rîndul ei, aceasta a dinamizat dezvoltarea forţelor de producţie, determinînd apariţia schimbului de mărfuri, a surplusului de produse şi a proprietăţii private, inegalitatea socială între membrii obştii. Pe treapta superioară de dezvoltare a comunei primitive se produce o a doua mare diviziune socială a muncii: separarea meşteşugurilor de agricultură. Aceasta favorizează producţia pentru schimb şi grăbeşte destrămarea comunei primitive. Ca rezultat al acestor profunde transformări apar exploatarea omului de către om, clasele sociale şi statul.

Comuna primitivă este înlocuită cu o nouă formaţiune social-economică, cu formaţiunea sclavagistă, cu modul de producţie „asiatic“ (tributal) sau cu feudalismul. Forme ale vieţii tribale specifice comunei primitive, expresie a unei cronice subdezvoltări economice şi sociale, persistă şi astăzi în diferite zone ale lumii.