[APEL PRIN CARE COMITETUL DE ACŢIUNE
SOCIAL-DEMOCRAT CHEAMĂ LA
REVOLUŢIE]
[aprilie 1918]
PARTIDUL SOCIAL-DEMOCRAT DIN ROMÂNIA
Muncitori şi ţărani,
Soldaţi şi ofiţeri,
Cetăţeni,
Ţara a ajuns într-o situaţie dintre cele mai jalnice.
Oltenia, Muntenia, Dobrogea şi o parte a Moldovei zac sub jugul cotropitorilor străini. Trei sferturi din poporul român, cu gospodăriile şi căsniciile împrăştiate, a ajuns pribeag şi muritor de foame. Avuţia naţională prădată ori încăpută în mîna duşmanului. Armata pierdută. Sute de mii de feciori dispăruţi din mijlocul nostru, prizonieri care se pierd în lagărele de concentrare, invalizi şi morţi. Văduve şi orfani rămaşi pe drumuri. Moldova prefăcută în lagăr; în spital şi în cimitir, unde se zbat în chinuri resturile armatei şi populaţiei, secerate de frig, de foame, de mizerie şi de epidemii [...]
Cetăţeni,
Ţara trebuie salvată!
Dar pentru aceasta trebuie să ne întrebăm: cine poartă răspunderea nenorocirii prezente? Toţi avem răspunsul pe buze: răspunderea este întreagă a clasei stăpînitoare.
Ea are nu numai răspunderea evenimentelor de astăzi, ci şi o răspundere istorică. Ea a adus ţărănimea, răşluindu-i pămînturile, la sapă de lemn. Ea a jefuit ţara şi poporul, făcînd ca o şleahtă de îmbuibaţi şi trîndavi să asuprească şapte milioane de iobagi. Ea e vinovată de pelagra, tuberculoza, analfabetismul, corupţia şi decăderea morală care ne bîntuie. Regimul acesta de politicieni lacomi, fricoşi, reacţionari, conduşi de o dinastie tot aşa de lacomă şi reacţionară, a săvîrşit crima neispăşită de la 1907. El a încurcat ţara în
Ea are nu numai răspunderea evenimentelor de astăzi, ci şi o răspundere istorică. Ea a adus ţărănimea, răşluindu-i pămînturile, la sapă de lemn. Ea a jefuit ţara şi poporul, făcînd ca o şleahtă de îmbuibaţi şi trîndavi să asuprească şapte milioane de iobagi. Ea e vinovată de pelagra, tuberculoza, analfabetismul, corupţia şi decăderea morală care ne bîntuie. Regimul acesta de politicieni lacomi, fricoşi, reacţionari, conduşi de o dinastie tot aşa de lacomă şi reacţionară, a săvîrşit crima neispăşită de la 1907. El a încurcat ţara în stupida campanie de la 1913; el a prigonit clasa muncitoare, lovind în sforţările ei de dezrobire; el a împuşcat pe muncitori.
El a descompus toate puterile de dezvoltare şi rezistenţă a ţării.
Cetăţeni,
Dacă am fost bătuţi în războiul european, înfrîngerea şi dezastrul nu se datoresc ţăranului, care nu ar fi fost destul de brav şi nu ar fi ştiut să-şi apere pămîntul, ci chipului cum am fost conduşi de această clasă stăpînitoare.
Sutele de milioane, miliardele votate pentru pregătirea ţării au intrat în cea mai mare parte în buzunarele fără fund ale oamenilor de afaceri de la guvern şi ale rudelor şi prietenilor lor.
Obişnuiţi să considere ţara ca pe o moşie a lor, conducătorii statului au pus în fruntea armatei nu pe ofiţerii cei mai vrednici, ci pe cei mai linguşitori. Funcţiile cele mai însemnate, militare şi civile, au fost încredinţate rudelor nenumărate ale Brătienilor, partizanilor politici şi slugilor lor.
Din rîndurile acestora, dintre favoriţii palatului au ieşit Ilieştii, Crăinicenii, Socecii şi ceilalţi comandanţi nepricepuţi şi trădători!
Cetăţeni,
Acum neprevăzătorii şi necinstiţii guvernanţi duc la pieire şi ceea ce mai este din vechea Românie. Zeci de mii din soldaţii şi locuitorii rămaşi au căzut pradă frigului, foametei, tifosului exantematic. Mijloacele de trai ce se mai găsesc au fost înşfăcate de contrabandişti sus-puşi. Pentru restul României nu mai este nici carne, nici zahăr, nici pîine [...]
Comandanţii superiori, sub îndemnul guvernului, au întrebuinţat faţă de soldaţi mijloacele pe care jandarmii rurali şi logofeţii le întrebuinţează faţă de ţărani. Soldaţii care şi-au părăsit căminul, avutul şi familia, rămase bătaie de joc a armatelor cuceritoare, sufăr pe teritoriul neocupat tratamentul cel mai odios. Eroii care şi-au vărsat sîngele pentru apărarea pămîntului nostru, ostaşii care au stat toată iarna în tranşee cu apa pînă la brîu, neavînd de mîncare decît fasole, mazăre şi pîine uscată, sînt pe deasupra bătuţi, schingiuiţi şi împuşcaţi cîineşte fără nici o judecată.
Sprijinit de sîngerosul guvern ţarist, guvernul nostru a introdus şi la noi, încetul cu încetul, întregul sistem de guvernare al despotismului rusesc.
Cetăţeni,
Acum oligarhia aleargă la o mişelie nouă. Ea se teme să nu izbucnească şi la noi, după cele întîmplate în Rusia, indignarea care clocoteşte în sufletul tuturor ţăranilor, soldaţilor, ofiţerilor şi cetăţenilor. Ca să preîntîmpine furtuna, ea întinde poporului cursa votului universal şi a exproprierii parţiale a rnarei proprietăţi. Şarlatanii, deprinşi să guverneze ţara cu şiretlicuri şi vicleşug, cred că, făgăduind nişte reforme pe cari pînă mai ieri le combăteau cu înverşunare, vor izbuti să păstreze şi mai departe privilegiile şi puterea. Ei vor să tîrguiască sentimentele democratice ale poporului [...]
Dar nu vor reuşi. Ţara îi cunoaşte!
Ea ştie prea bine că nu oligarhia, care a ferecat-o, a- supt-o şi dezorganizat-o, poate s-o reînvie, dîndu-i un regim nou şi democratic.
Nu pot face reforme serioase, pe care să le aplice cu sinceritate, ciocoii vechi şi noi care şi-au bătut joc de împroprietărirea de la 1864 a lui Cuza, trăgînd ei toate foloasele, care au născocit Casa rurală ca un mijloc de căpătuială boierească şi de scumpire a pămînturilor, care s-au întovărăşit în bande de pradă a avutului obştesc, poreclite regii cointeresate, care au prefăcut parlamentul într-o gaşcă de hoţi şi lachei şi regimul constituţional într-o lugubră minciună. Miniştrii, şefii de partide, politicianii, cu regele lor în frunte, nu mai au ce căuta în viaţa publică a poporului român.
Locul lor este la puşcărie! [...]
Cetăţeni, muncitori si soldaţi,
Partidul social-democrat porneşte la luptă pentru răsturnarea ţarismului român.
Voi trebuie să vă daţi seama că acesta e primul pas pe care va trebui să-l facem pentru reforma României, pentru apărarea ei teritorială, pentrureîntregire ei, pentru progresul ei democratic.
Vremuri noi se deschid pentru popoarele asuprite. Pretutindeni ele iau în propriile lor mîini frînele conducerii lor [...]
A sosit vremea ca poporul român, făcînd propria lui revoluţie, să se libereze de oligarhie şi monarhism.
Fiţi toţi: muncitori, ţărani, soldaţi, ofiţeri şi cetăţeni, fără deosebire de neam sau de convingeri politice, fiţi la înălţimea misiunii pe care istoria ne-o aşază pe umeri.
Fiţi făuritorii unei Românii noi, libere, paşnice, drepte şi fericite.
Numai cu voi şi prin voi ea se poate înfăptui.
Numai aşa ne vom învrednici de sîngele nevinovat vărsat din belşug. Numai aşa numeroşii, scumpii noştri morţi vor fi răzbunaţi şi vor dormi liniştiţi în tristele lor morminte.
Sus inimile, români! Adunaţi-vă sub steagul revoluţiei mîntuitoare.
Jos oligarhia!
Trăiască republica!
Comitetul de acţiune social-democrat român