|
|
|
Scris: 21 septembrie 1871 |
|
|
Abţinerea absolută de la politică este imposibilă ; toate ziarele partizanilor abţinerii se ocupă şi ele de politică. Problema este numai cum şi ce fel de politică să promovezi. De altfel, în ce ne priveşte, abţinerea este imposibilă. Partidul muncitoresc ca partid politic există în mai toate ţările şi nu noi vom fi aceia care-l vom distruge propovăduind abţinerea de la politică. Practica vieţii contemporane, opresiunea politică la care guvernele existente îi supun pe muncitori, atît în scop politic cît şi în scop social, îi silesc pe muncitori să se ocupe, vrînd-nevrînd, de politică. A le propovădui abţinerea de la politică ar însemna să-i împingi în braţele politicii burgheze. Mai cu seamă după Comuna din Paris, care a pus la ordinea zilei activitatea politică a proletariatului, abţinerea de la politică este absolut imposibilă.
Noi vrem desfiinţarea claselor. Prin ce mijloc se poate atinge acest ţel ? — Dominaţia politică a proletariatului. Şi, cînd acest lucru a devenit cît se poate de limpede, ni se cere să nu ne amestecăm în politică ! Toţi partizanii abţinerii de la politică se intitulează revoluţionari, ba chiar revoluţionari prin excelenţă. Dar revoluţia este actul suprem al politicii ; acela care tinde spre revoluţie trebuie să recunoască şi mijloacele, acţiunile politice care pregătesc revoluţia, care îi educă pe muncitori în vederea revoluţiei şi fără de care, a doua zi după bătălie, muncitorii vor fi întotdeauna traşi pe sfoară de alde Favre şi Pyat. Iar politica care trebuie promovată este politica muncitorească; partidul muncitoresc nu trebuie să se tîrască în coada unui partid burghez sau altuia, ci trebuie să se constituie ca partid independent care să aibă un ţel propriu şi o politică proprie.
Libertăţile politice, dreptul de întrunire şi de asociere, libertatea presei — iată armele noastre ; şi noi să încrucişăm braţele şi să ne abţinem de la politică cînd guvernele vor să ne răpească aceste arme ? Se spune că orice activitate politică echivalează cu recunoaşterea ordinii existente. Dar dacă această ordine existentă ne oferă mijloacele pentru a lupta împotriva ei, folosirea acestor mijloace nu înseamnă o recunoaştere a ordinii existente.
Publicat pentru prima oară în întregime în revista „Kommunisticeski Internaţional“ nr. 29 din 1934
Se tipăreşte după manuscris
Tradus din limba franceză [Nota red. Editurii Politice]