SCRISOARE CĂTRE COMITETUL CENTRAL, CĂTRE COMITETELE DIN PETROGRAD ȘI MOSCOVA ALE P.M.S.D. (b) DIN RUSIA
Scris: 12-14 (25-27) septembrie 1917
Publicat: pentru prima oară în 1921, în revista „Proletarskaia Revoliuțiia“ nr. 2
Sursa: V. I. Lenin, Opere complete, ediția a doua,
vol. 34, Editura Politică, București, 1965, p. 252-254
[pdf]
Transcriere: Liviu Iacob, iulie 2021
Avînd majoritatea în Sovietele de deputați ai muncitorilor și soldaților din amîndouă capitalele, bolșevicii pot și trebuie să ia puterea de stat în mîna lor.
Pot, fiindcă majoritatea activă a elementelor revoluționare ale poporului din cele două capitale este suficientă pentru a antrena masele, a înfrînge rezistența adversarului, a-l zdrobi, a cuceri puterea și a o menține. Propunînd imediat o pace democratică, dînd imediat pămînt țăranilor, restabilind instituțiile și libertățile democratice, încălcate și desființate de Kerenski, bolșevicii vor forma un guvern pe care nu-l va putea răsturna nimeni.
Majoritatea poporului este de partea noastră. Faptul este dovedit de calea lungă și anevoioasă parcursă de la 6 mai la 31 august și 12 septembrie : majoritatea în cadrul Sovietelor din cele două capitale este rodul evoluării poporului spre noi. Șovăielile socialiștilor-revoluționari și ale menșevicilor, întărirea internaționaliștilor în rîndurile lor învederează același lucru.
Consfătuirea democratică nu reprezintă majoritatea poporului revoluționar, ci doar vîrfurile mic-burgheze conciliatoriste. Nu trebuie să ne lăsăm induși în eroare de cifrele referitoare la alegeri, nu de alegeri este vorba aici : comparați alegerile pentru dumele orășenești din Petrograd și Moscova cu alegerile pentru Soviete. Comparați alegerile de la Moscova cu greva care a avut loc la Moscova la 12 august : iată date obiective cu privire la majoritatea elementelor revoluționare, care conduc masele.
Consfătuirea democratică înșală țărănimea, căci nici nu-i aduce pacea, nici nu-i dă pămînt.
Numai un guvern bolșevic va mulțumi țărănimea.
De ce trebuie bolșevicii să ia puterea tocmai acum ?
Fiindcă iminenta cedare a Petrogradului va reduce de o sută de ori șansele noastre.
Iar noi nu putem împiedica cedarea Petrogradului atîta timp cît în fruntea armatei se află Kerenski & Co.
Nici Adunarea constituantă n-o putem „aștepta“, deoarece tot prin cedarea Petrogradului Kerenski & Co. pot zădărnici oricînd convocarea ei. Numai partidul nostru, luînd puterea, poate asigura convocarea Adunării constituante și, după ce va fi luat puterea, el va acuza celelalte partide de tărăgănare și va dovedi temeinicia acestei acuzații.
Numai acționînd rapid trebuie și putem să împiedicăm încheierea unei păci separate între imperialiștii englezi și imperialiștii germani.
Poporul este obosit de șovăielile menșevicilor și ale socialiștilor-revoluționari. Numai victoria noastră în cele două capitale va antrena țărănimea după noi.
Nu este vorba de „ziua“ insurecției, de „momentul“ ei în sensul îngust al cuvîntului. Asta o vor decide în comun cei care vin în contact cu muncitorii și cu soldații, cu masele.
Este vorba că partidul nostru are acum de fapt la Consfătuirea democratică un congres al său, iar acest congres trebuie (trebuie, fie că vrea sau nu) să hotărască soarta revoluției.
Este vorba să facem să devină limpede pentru partid această sarcină : să pună la ordinea zilei insurecția armată la Petrograd și la Moscova (inclusiv regiunea), cucerirea puterii, răsturnarea guvernului. Să ne gîndim cum să facem agitație în acest sens, fără să ne exprimăm așa în presă.
Trebuie să ne reamintim și să aprofundăm cuvintele lui Marx despre insurecție : „insurecția este o artă“ 82 etc.
Ar fi o naivitate să așteptăm ca bolșevicii să aibă o majoritate „formală“ : nici o revoluție nu așteaptă asta. Nici Kerenski & Co. n-o așteaptă, ci se pregătesc să cedeze Petrogradul. Tocmai lamentabilele șovăieli ale „Consfătuirii democratice“ trebuie să facă și vor face ca muncitorii din Petrograd și Moscova să-și iasă din răbdări ! Dacă nu vom lua puterea acum, istoria nu ne-o va ierta.
N-avem aparat de stat ? Există un aparat : Sovietele și organizațiile democratice. Situația internațională tocmai acum, în pragul încheierii păcii separate între englezi și germani, ne este favorabilă. A propune tocmai acum popoarelor pace înseamnă a învinge.
Luînd puterea concomitent la Moscova și la Petrograd (nu importă care dintre ele va începe ; ar putea începe chiar Moscova), vom învinge în mod cert și indiscutabil.
N. Lenin
Scris la 12—14 (25—27) septembrie 1917
Publicat pentru prima oară în 1921, în revista „Proletarskaia Revoliuțiia“ nr. 2
Se tipărește după textul apărut în revistă, confruntat cu copia dactilografiată
81 Scrisorile lui Lenin „Bolșevicii trebuie să ia puterea“ și „Marxismul și insurecția“ au fost discutate la ședința C.C. din 15 (28) septembrie 1917. Comitetul Central a hotărît să fixeze în viitorul apropiat o adunare a C.C. consacrată dezbaterii problemelor de tactică. Fiind pusă la vot propunerea de a se păstra numai un singur exemplar din scrisorile lui Lenin, 6 persoane au votat pentru, 4 au votat contra, iar 6 s-au abținut. Kamenev, care era împotriva orientării partidului spre revoluția socialistă, a propus la ședința C.C. un proiect de rezoluție împotriva propunerilor lui V. I. Lenin cu privire la organizarea insurecției armate. Comitetul Central a respins rezoluția lui Kamenev. (Vezi „Procesele-verbale ale Comitetului Central al P.M.S.D. (b) din Rusia. August 1917 — februarie 1918“, 1958, p. 55.) — 252. [Nota red.]
82 Vezi „Revoluție și contrarevoluție în Germania“ (K. Marx și F. Engels. Opere, vol. 8, București, Editura politică, 1960, p. 99).
Lucrarea „Revoluție și contrarevoluție în Germania“ a fost scrisă de F. Engels și publicată în 1851—1852 într-o serie de articole în ziarul „New York Daily Tribune“, sub semnătura lui Marx. Marx intenționase să scrie el lucrarea, dar, fiind ocupat cu studiile economice, a încredințat lui Engels această sarcină. În cursul elaborării ei, Engels a cerut în permanență sfatul lui Marx. El îi trimitea articolele înainte de a le da la tipar. Abia după publicarea corespondenței dintre Marx și Engels a devenit cunoscut faptul că lucrarea a fost scrisă de Engels. — 254. [Nota red.]