Nāzim Hikmet Ran (15 ianuarie 1902,
Salonic
- 3 iunie 1963, Moscova), poet şi dramaturg turc.
Militant comunist, eliberat după detenţie īndelungată ca urmare a protestului internaţional, s-a stabilit īn U.R.S.S. (1951).
Lirică revoluţionară, agitatorică, circumscrisă menirii sociale transformatoare a artei, novatoare īn planul formei artistice prin folosirea ritmurilor
libere
(Güneşi icenlerin türküsü, 1928 -
Cīntec pentru băutorul de soare).
Transfigurarea şi interpretarea realităţii de pe poziţii
marxiste sīnt manifeste īn poemele
Jokond ile Si-Ya-U (1929, Gioconda şi
Si-Ya-U), Benerci kendini niēin öldoldürdü? (1932,
De ce s-a sinucis Benerci?), Taranta Babuya mektuplar (1935,
Scrisori către Taranta Babu) şi īn piesele cu tematică de actualitate vizīnd critica
societăţii capitaliste
Bie ölü evi (1932, Casa morţilor) şi
Unutulan adam (1935, Uitat de toţi).
Poemul Insan manzaralari (1951, Chipuri de
oameni) se remarcă prin plasticitatea imaginilor de mare concreteţe şi prin laconismul expresiei. Poeme dramatice cu subiect istoric şi legendar
(Simavne kadisi oğlu şeyh Bedreddin
destani, 1936 - Legendă despre şeicul Bedreddin, fiul cadiului din
Simavne; Yusufla Zeliha, 1954
- Yusuf şi Zuleiha).
|