Bază şi suprastructură,
categorii fundamentale ale materialismului
istoric,
elaborate de Karl Marx
şi
Friedrich Engels.
Baza este un domeniu al vieţii materiale a societăţii, al existenţei sociale a oamenilor; ea reprezintă
ansamblul
relaţiilor de producţie într-o etapă determinată a dezvoltării sociale, relaţii ce constituie temelia economică pe care se înalţă toate celelalte relaţii sociale. De aceea, baza unei societăţi este de fapt baza economică a acesteia, deoarece fizionomia ei materială este configurată tocmai de tipul de relaţii de producţie specifice ei, relaţii care desemnează - dealtfel - şi structura (economică) a acelei societăţi pe care se edifică o suprastructură corespunzătoare.
Suprastructura se constituie din ansamblul ideilor, teoriilor, concepţiilor cu caracter ideologic ale oamenilor, precum şi din sistemul relaţiilor (ideologice) care se statornicesc în funcţie de aceste idei, teorii şi concepţii împreună cu ansamblul formelor organizaţionale care le mijlocesc obiectivarea în acţiunile practice ale oamenilor, în cadrul cărora instituţiile sociale au un rol precumpănitor. Elementul cel mai activ al suprastructurii îl constituie suprastructura
politică, legată cel mai nemijlocit de bază şi care exercită o influenţă hotărîtoare asupra celorlalte elemente suprastructurale, ca şi asupra bazei înseşi.
Între bază şi suprastructură există un raport
dialectic: baza determină suprastructura, schimbarea bazei atrage întotdeauna după sine schimbarea întregii suprastructuri; la rîndul ei suprastructura oglindeşte baza şi, totodată, o influenţează activ, îi stimulează consolidarea şi dezvoltarea.
Subliniind caracterul primordial al bazei în raport cu suprastructura, arătînd că
suprastructura este generată de bază, materialismul
istoric precizează, totodată, faptul că această determinare nu se realizează în mod automat. Suprastructura este creată întotdeauna de oameni, însă nu în mod arbitrar, ci în funcţie de condiţiile economice, de cerinţele dezvoltării bazei respective. De asemenea, ca formă a conţinutului economic, suprastructura nu este o reflectare pasivă, mecanică a acestuia, ci are o independenţă relativă faţă de baza care a generat-o. Această independenţă se manifestă şi în faptul că suprastructura îndeplineşte un rol activ în viaţa socială, accelerînd sau frînînd dezvoltarea societăţii, după cum ea reflectă interesele forţelor sociale
progresiste sau ale celor conservatoare.
În formaţiunile
sociale întemeiate pe proprietatea privată asupra
mijloacelor de producţie, atît baza cît şi suprastructura au un caracter complex şi prin excelenţă contradictoriu. Baza
acestor orînduiri se caracterizează prin relaţii economice de
exploatare.
Trecerea de la o orînduire la alta presupune schimbări calitative atît în domeniul bazei, cît şi
în suprastructură.
|
