Louis
Aragon (3 octombrie 1897, Paris - 24 decembrie
1982, Paris), poet şi prozator francez.
Aderă la Partidul Comunist Francez în 1927.
După apartenenţa la mişcarea dadaistă (vol. de poezii
Feu de joie, 1920 - Foc de
bucurie), devine unul dintre promotorii suprarealismului (vol. de poezii
Le mouvement perpétuel, 1925 - Mişcarea perpetuă; eseul
Le paysan de Paris, 1925 - Ţăranul din
Paris).
Poet al Rezistenţei şi al mişcării comuniste în versuri ce amintesc tradiţia alexandrinului francez
(Le crève-coeur, 1940 - Necaz;
La Diane française, 1944 - Diana franceză;
Les yeux et la mémoire, 1954 - Ochii şi
memoria); lirică erotică
(Les yeux d'Elsa, 1942 - Ochii
Elsei; Elsa, 1959).
|
|
|
|
Ciclul romanesc Le monde réel -
Lumea reală (Les cloches de Bâle, 1933 - Clopotele din
Basel, Les beaux quartiers, 1936 - Frumoasele
cartiere; Les voyageurs de l'Impériale, 1942 -
Călătorii din imperială; Aurelien, 1945) - frescă a societăţii franceze interbelice - şi romanele de angajare politică
Les Communistes (1949/1951, Comuniştii) şi
La semaine sainte (1958, Săptămîna
patimilor) atestă abordarea metodei realiste.
Eseuri (Pour un réalisme socialiste, 1934 - Pentru un realism
socialist; L'homme communiste, 1946 - Omul
comunist). A condus publicaţiile: Littérature (împreună cu A. Breton),
La révolution surréaliste, Ce soir, Les lettres françaises.
|
|
|
|
|
|
|
|
|
